Cu bicicleta in Iezer Papusa

In Muntii Iezer Papusa sunt cateva trasee interesante de bicicleta. Unul dintre ele urca pana pe Vf.Iezerul Mic (2409 m) si pe Crucea Ateneului! Iata descrierea a patru trasee de bicicleta: 

Iezer Papusa este unul dintre cele mai sudice masive inalte din tara. Este situat in sudul Muntilor Fagaras de care sunt legati printr-o culme lunga, inierbata, iar creasta somitala, in mare parte un platou cu inaltimi de peste 2000 m, are forma de potcoava orientata spre sud, la fel ca Muntii Bucegi, situati nu foarte departe. In Masivul Iezer Papusa se gasesc caldari si lacuri glaciare, iar creasta are cateva portiuni dificil de parcurs. Datorita asezarii sale este un munte cu vreme destul de pacatoasa, multe zile fiind ploioase sau cu ceata. Pe vreme nefavorabila orientarea poate sa devina o  problema.

1. Crucea Ateneului 

Este un traseu frumos, de o zi, ce urca in zona inalta. Este deosebit de solicitant datorita diferentei mari de nivel de urcat, dar si foarte frumos. Se merge 75% pe drum forestier si restul pe o poteca abrupta prin padure. Traseul exact este Barajul Rausor –  Canton Portareasa – Muntele Portareasa – Curmatura Groapele – vf.Iezerul Mic (2409 m) – Crucea Ateneului – Plaiul Vacarea – cabana Voina.

Traseul începe de la barajul de pe lacul Rausorul, unde putem ajunge cu masina sau pe bicicleta din Campulung Muscel. Drumul trece prin comuna Leresti, apoi traverseaza un sat de tigani, Pojorata, unde e bine sa nu ramai in pana! Drumul s-a stricat foarte mult in ultimul timp, in pofida semnului cu “Aici sunt banii dumneavoastra”. Daca venim cu masina, locul de la baraj nu e prea darnic, astfel ca putem parca doar in curba de dupa bariera. Norocul este ca traficul este redus.

De aici traversam barajul si incepem sa urcam usor pe drumul forestier ce inconjoara lacul prin stanga. Acest drum este primul carea a fost construit dupa umplerea lacului, fiind anterior drumului din placi de beton, ce urca la cabana Voina pe partea cealalta. Drumul vechi de acces se mentine in conditii bune pana la confluenta cu Raul Rausor, apoi devine impracticabil altfel decat cu piciorul sau bicicleta.

Noi continuam sa urcam pe drumul bun, pe langa Valea Rausorul, pana aproape de cantonul Portareasa. Aici drumul coteste spre stanga, intr-o prima serpentina interminabila. Este momentul sa luam apa, in verile secetoase urmatoarea sursa fiind 800 de metri mai sus!

Urmeaza un urcus continu, de cativa km, in care se urca aproape 1000 m! Prima serpentina ne scoate foarte sus, dupa ce travesam prin padurea de foioase spre culmea Zanoaga. In doar cateva serpentine iesim din padure, la 1600 m altitudine. Suntem intr-o sa pe Muntele Portareasa, la dreapta culmea urca spre vf. Iezer, spre stanga se vede stana Portareasa, iar in spatele ei, vf. Zanoaga.

Ajuns aici am rasuflat usurat, insa rau am facut pentru ca greul de abia acum incepe. Am continuat sa urc pe drumul din ce in ce mai abrupt ce tine, consecvent, creasta. Aceasta este mai degraba un platou inierbat, cu varfuri alungite, ce urca fara sa se grabeasca de la 1600 m, la 2300 m. Trecem de Coltii Caprei, o formatiune calcaroasa pe versantul sudic, apoi, in sfarsit, avem parte si de o coborare pana la Lacul Portareasa – o mica balta care in verile secetoase poate dispare iar in restul anului este sub zapada. Din cand in cand intalnim si un marcaj, triunghi albastru, care urca din Valea Bratiei. La o serpentina spre dreapta, sub vf. Cernatu (2067m), marcajul dispare, pentru a ocoli varful prin stanga si a prinde o curba de nivel pana in Curmatura Groapele (2035m). Drumul nostru insa urca necrutator, trece si de Vf.Danciu (2143m), pentru a intalni in final creasta somitala chiar in dreptul Vf. Obarsia (2314m). Aici lasam in stanga un drum ce coboara prin Papau spre Slatina. Aceasta este o varianta de coborare rapida in cazul in care nu depindem de o masina. Din Slatina, prin Domnesti, putem sa revenim la Campulung sau sa ne indreptam spre Curtea de Arges .

Inca de sub Vf.Cernatu putem vedea cat se poate de clar drumul de urmat la coborare, pe culmea din dreapta. Din Vf.Obarsia drumul continua sa urce, de data aceasta mai molcom, printre blocuri mari de piatra. In curand ajungem in punctul de maxima altitudine, pe versantul sudic al Vf.Iezerul Mic (2409m), de unde drumul coboara lin spre Crucea Ateneului. De aici putem cobora la lacul glaciar Iezer si la refugiul omonim, de unde o poteca prin padure, plina de trunchiuri cazute, coboara spre cabana Voina. Refugiul poate fi o varianta de innoptat, mai ales daca ziua este scurta iar vremea da semne de inrautatire. Urmeaza o portiune unde orientarea poate fi o problema, mai ales pe vreme proasta. De la Crucea Ateneului drumul continua spre vf.Piscul Catunului (2319m), apoi coboara pe Muntele Vacarea, insotit de marcajul banda rosie. Urmatorul varf dupa Piscul Catunului este Taratoasa (2172m). Drumul devine din ce in ce mai prost, transformandu-se incet, mai intai intr-un terasament inierbat, apoi intr-o poteca larga. Imediat dupa vf. Taratoasa drumul se bifurca. La dreapta se continua cu o traversare, la inceput lata si imbietoare dar apoi din ce in ce mai ingusta si mai expusa, ce continua pana deasupra vaii Rausorul, in timp ce drumul spre Voina continua cu o serpentina spre stanga, dupa care drumul dispare imediat, transformandu-se in poteca. Aici am gresit, fiind prersat si de intunericul ce urca din vale. Este important sa nu pierdeti poteca. Continuam sa coboram pe aceasta poteca lata, trecem si de Vf.Vacarea (2068m), dupa care continuam spre Vf.Huluba (1929m). Urmeaza o serpentina spre stanga, dupa care traversam o bucata buna pentru a reintalni marcajul de creasta. Pe ceata orientarea poate sa fie o problema pe aceste plaiuri late. Dupa ce reantalnim marcajul facem dreapta si, de aici, urmam constiinciosi poteca, destul de bine marcata. Mai intai coboram Plaiul Vacarea pana la stana, apoi intram in padure. Stana este solida, ca mai toate din Iezer, si poate fi o alta varianta de refugiu peste noapte. Ultima portiune, din ce in ce mai abrupta, serpuieste in serpentine scurte, pe care eu le-am coborat din ce in ce mai putin in saua bicicletei. Daca urmam poteca, ajungem in cele din urma chiar in spatele cabanei Voina. Aici am revenit practic la civilizatie. Putem sa ramanem peste noapte sau macar sa mancam, inainte de a stabate ultima portiune, pe drumul betonat de cativa km, pana la baraj. Atentie, placile de beton s-au deplasat, lasand niste fisuri uriase, ce pot fi periculoase, mai ales pe timp de noapte.

2. Turul Lacului Rausorul

Este un traseu de o ora, ce ocoleste Lacul Rausorul. Cel mai bine este sa incepem tot de la baraj, sa urcam pe partea stanga a lacului si sa coboram pe soseaua betonata.

Pana la confluenta cu Valea Rausor drumul este comun cu cel de la traseul 1. Valea Rausor, care da numele lacului, nu aduce cel mai mare aport de apa. Raul Targului, care vine dinspre cabana Voina, este principalul responsabil cu umplerea bazinului, de unde si forma pe care o are lacul pe harta.

Dupa ce traversam Rausorul, continuam pe malul opus al estuarului larg pe care il face Raul Rausor in lac. Drumul se mentine in stare buna, desi pe alocuri se vad urme ale alunecariloe de teren. Dupa ce dam cotul si revenim paralel cu soseaua, dam de primele locuri unde trebuie sa traversam cu grija datorita alunecarilor de teren. Drumul devine mai salbatic iar iarba crescuta pe terasament face ca drumul sa fie mai placut.

Dupa ceva mai bine de 30 minute ajungem la capatul lacului si drumul se intersecteaza cu soseaua. De aici mai avem 2 km pana la cabana Voina, unde putem face un poapas. Intoarcerea este comuna cu cea de la traseul 1.

3. Valea Argeselului

Este o tura foarte frumoasa, de o jumatate de zi, care traverseaza zone foarte frumoase. Incepem din Namaiesti, nu departe de Fabrica de Ciment din Campulung. La Namaiesti se poate vizita Manastirea, renumita pentru biserica sapata in stanca. Eu, personal, m-am oprit si nu am regretat. Se spune ca este ctitorita chiar de Apostolul Andrei, iar in biserica, pe latura nordica se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi.

De la Namaiesti drumul continua sa urca pe Valea Argeselului. In dreapta lasam coltul calcaros al Mateiasului, dupa care traversam satul Gura Pravat.  Urmeaza 15 km de drum forestier pe malul Argeselului, pana la un canton. Nu departe de aici, drumul este intersectat de o poteca ce vine din {aua }efleica, din dreapta, si merge la cabana Voina.

Din acest punct putem sa ne intoarcem fie pe acelasi drum, fie prin Voina sau prin {aua }efleica. Pentru Voina, dupa ce urcam in {aua Calului, urmeaza o coborare abrupta, care ne scoate la cateva sute de metrii de cabana. Daca alegem cealalta varianta, urcam in {aua }efleica unde intalnim celalalt drum de creasta din Iezer Papusa. La stanga drumul druce spre Vf.Gradisteanu, iar daca o luam la dreapta, putem cobora pana in Rucar.

4. Valea Dambovitei – Valea Doamnei

Este o tura de traversare, care leaga Valea Dambovitei de bazinul Valea Doamnei, prin Valea Bratilei si Valea Zarnei, ocolind practic Masivul Iezer Papusa prin Nord. Obstacolul cel mai dificil de trecut este culmea Mezea – Oticu, ce leaga Iezerul de Fagaras. Aici a trebuit sa imping din greu la bicicleta, in rest insa am stat numai pe drum forestier.

Spre deosebire de celelalte ture descrise, aceasta nu are acelasi punct de plecare si de sosire, asa ca este o tura la care se vine fara masina. Cel mai bine este sa incepeti din Podul Dambovitei. De aici o luam pe Valea Dambovitei spre Satic. Drumul urca molcom, strecurandu-se printre Masivele Piatra Craiului si Iezer Papusa. Dupa ce trecem de Uzina Hidroelectrica, unde in dreapta se despart doua drumuri forestiere ce urca la Cabana Valea lui Ivan si la Garofita Pietrii Craiului, valea se ingusteaza si padurea se indeseste. Trecem si de Cabana Cascoe, de unde o poteca urca spre Vf.Papusa, si ajungem la barajul de pe Lacul Pecineagu. Dam roata lacului, dupa care continuam sa urcam pe Valea Dambovitei pana la Cantonul Forestier Valea Vladului. La coada lacului se face un drum la stanga ce urca la o stana din Valea Coltilor.

De la canton se vede clar obstacolul de trecut, urcarea in Curmatura Mezea. In dreapta Curmaturii, se vede Circul galciar Caltunu, un loc foarte intersant pentru schi de tura, desi are orientare sudica.

Urcarea in sa se face cel mai bine pe Valea Vladului, apoi pe o poteca ciobaneasca ce urca spre o stana aflata pe piciorul din dreapta Curmaturii.

Nici coborarea nu este prea facila, tot pe poteci ciobanesti, apoi prin padure, pana la drumul forestier de pe Valea Bratilei. Dupa ce am intrat pe drum, coborarea este cat se poate de frumoasa. Trecem de confluenta cu Zarna, apoi de confluenta cu Valea Rea si intram pe Valea Doamnei. Ocolim Lacul Baciului, apoi coboram spre Nucsoara, Corbi si, in final, Domnesti, pe sosea dintre Curtea de Arges si Campulung Muscel.

Vezi si alte Ture Velo

Articol scris in 2006 pentru revista Knox; Foto: Picasa